The Legend of Zelda: Breath of the Wild + Expansion Pass

Diferit de majoritatea, pe mine Breath of the Wild (BotW) n-a reușit să mă convingă în totalitate. Nu prinde lista jocurilor mele preferatele, nici măcar primul loc în galeria Zelda. Haideți să aruncăm o privire critică asupra-i! Am câte ceva de spus despre părțile care au ajuns să mă plictisească și sunt curios, acum că au o bază excelentă, ce a decis Nintendo să lustruiască. Tears of the Kingdom, continuarea directa a lui BotW, se lansează azi. Se poate, pe de altă parte, ca jocul să nu mi se (mai) adreseze. Genul, per total, nu mai reușește să mă încânte, cum o făcea în trecut și nu pot să nu mă gândesc că poate opinia mea nu e tocmai avizată. Poate pur și simplu vreau alt joc și de fapt nu e nimic în neregulă cu BotW.

MudRunner – American Wilds Edition

E interesant cum unele titluri te conving din toate punctele de vedere, realizezi repede că ai ceva deosebit în față, te bucură, te inspiră și, totuși, odată ce le-ai terminat, nu simți vreodată nevoia de a reveni asupra lor. Altele sunt seci, nu au mai mult de două – trei sisteme cu care interacționezi, le pui deoparte când te plictisești, dar, totuși rămân cu tine. Peste câteva luni, sau ani, te gândești cu bucurie să continui joaca, sau chiar să le reiei. Spintires (originalul MudRunner) nu e nici pe departe perfect, dar mi-a rămas drog. M-am bucurat când am auzit că există continuări, că pot pe viitor să mai iau o dată la trântă mocirlele, șanțurile și potecile de munte, cu un diesel cu gabarit depășit plin cu bușteni.

Grand Theft Auto IV – Mod-ificiat – Testat – Recenzat

Cum Grand Theft Auto: The Trilogy – The Definitive Edition, s-a lansat săptămâna asta, zic că e un moment bun să aruncăm o privire asupra fratelui mai mic și mai serios al seriei. În cazul lui GTA IV nu trebuie să așteptăm după Rockstar să remasterizeze partea vizuală, putem să-l modificăm singuri și să-l aducem să arate aproape / la fel de bine ca GTA5. În prima parte a specialului încerc să clarific pașii care trebuie făcuți pentru a ridica nivelul grafic, după care involuez într-o recenzie clasică și arunc o privire relaxată asupra gameplay-ului, sunetului și poveștii.

Darkwood

De ceva timp am ajuns să prefer titlurile obscure dar cu câteva idei originale sau ciudate în locul celor de mari dimensiuni, create după rețete consacrate. Chiar dacă jocul nu excelează pe toate palierele: poate gameplay-ul, povestea sau grafica lasă de dorit; mă încântă nebunia caselor indie, felul în care experimentează și dezvoltă în jurul unei idei demente. Nu-mi înțeleg pe deplin pretențiozitatea, elitismul, dar recunosc că mă bucur când descopăr ceva deosebit care refuză să iasă din anonimat. Vă invit în club, l-am numit „Îl știați p-ăsta.” Poate nu toate titlurile discutate o să vi se potrivească, dar promit că o să le găsiți măcar interesante. Darkwood este un survival horror cu personalitate creat de doar 3 oameni; este primul lor joc și singurul lansat până acum. Nu înțeleg cum le-a ieșit atât de bine!